Dezvoltarea abilităților de comunicare și managementul acestora în cazul persoanelor cu tulburari din spectrul autist reprezintă, din perspectiva mea, un gold-standard prin prisma cercetării, preocupării științifice și a conduitei terapeutice de actualitate. Practica abordării TSA rămâne un domeniu cu o evoluție fulminantă, volumul de cunoștințe cumulat și reactualizat, perspectivele terapeutice, dimensiunea intervențională multidisciplinară, umană și socială angrenată acestui domeniu complex, angajează înspre determinare, flexibilitate, perseverență, rigoare profesională, etică morală și nu în ultimul rând, empatie.
Abilitățile de comunicare și managementul acestora în spectrul TSA, identifică un algoritm bine stabilit și muabil, deopotrivă, sub umbrela traiectoriei evaluative și intervenționale. Este necesară propulsarea și conștientizarea fragilității comunicării, dar și a vocii în ansamblul ei, a vicisitudinilor factorilor extrinseci și intrinseci la care acestă diadă comunicare-voce este supusă zilnic, în mod constant. De aceea este necesară propulsarea programelor de prevenție și a screening-ului pentru o voce sanogenă care este premisa unei comunicări eficiente. Orientarea științifică a comunicării și deprinderilor comunicaționale în TSA, este atestată de conduite și demersuri evaluative, intervenționale, decizii terapeutice bazate pe dovezi care imprimă contexte de follow-up. Coordonatele multidisciplinarității se dovedesc a fi puncte cardinale în succesul terapeutic al persoanelor cu TSA, reabilitarea sau recuperarea optimă a pacientului/clientului aflat în terapie trebuie să se realizeze sub perspectiva tuturor nevoilor sale astfel încât să fie valid, funcțional și autonom, integrat într-o societate competitivă căreia trebuie să-i răspundă la cele mai înalte standarde pe care le poate oferi, chiar și în cazul unui spectru de tip autist la care se pot evidenția patologii adiacente.
Perspectiva dezvoltării, plusării abilităților de comunicare în TSA reprezintă o provocare continuă pentru specialiști, iar adoptarea unor comportamente proactive în paletarul evaluativ și terapeutic converg spre soluționarea sau, cel puțin, ameliorarea substanțială a unor simptomatologii care se dovedesc de cele mai multe ori copleșitoare pentru pacient și aparținători. Desigur, se impune o dinamizare a conștientizării unui screening riguros și sanogen.
A preveni este mult mai puțin costisitor în ecuația financiar-timp, imprimând deopotrivă un comportament asumat față de noi înșine.
Psiholog,Logoped Drd. Mureșan Daiana Petrina