Una dintre tulburările de limbaj cele mai solicitante și intrigante atât din punct de vedere simptomatologic, dar mai ales intervențional, este afazia. Iar acum se suspicionează întrebarea „de ce”? Deoarece afazia este, ca părere proprie, „mutismul dobândit”, o convergență înspre o tăcere în acuitate, pe paliere multivalente: de receptare a limbajului scris și oral, discalculie, exprimare și plasticitate orală, exprimare verbală scrisă, tulburări motorii și psihomotorii, blurări ale recunoaș-terii, identificării, tulburări gnozice, dar și de natură psihologică.
Sub această perspectivă, diada demersului evaluativ si intervențional în tulburările afazice-disfonia pe fondul accidentelor vasculare cerebrale și a patologiilor demielinizante, respectiv sfera psihomotricității și recuperarea limbajului implica o anvergura ampla. Tulburările de voce/limbaj trebuie să fie conștientizate și asumate holistic, integrat, într-o abordare terapeutică particularizată, individualizată și muabilă.
În cazuistica amplă a accidentelor vasculare cerebrale cu care m-am întâlnit pe parcursul anilor de practică medicală, se poate coagula o singură concluzie: reabilitarea sau recuperarea op-timă a pacientului/clientului aflat în terapie trebuie să se realizeze sub perspectiva tuturor nevoilor sale astfel încât să fie valid, funcțional și autonom, integrat într-o societate competitivă căreia trebuie să-i răspundă la cele mai înalte standarde pe care le poate oferi, chiar și în cazul unei dizabilități.
Premisa de la care am pornit este simplistă și totuși, complexitatea acesteia se desfășoară sub aspectul patologiei, în sfera cotidianului nostru existențial. Lezionarea cerebrală, fie că provine în urma unor accidente vasculare cerebrale ischemice sau hemoragice, status epileptic care interfe-rează patologic cu activitatea electrică a creierului, traumatismele cerebrale, demielinizările neuro-nale au implicații importante în contextul homeostaziei sanogen a organismului. Calitatea vieții este compromisă plurivalent :
- Sub aspect somatic, fiziologic cu rigorile afectării motrice și psihomotrice care sunt în concordanță cu amploarea afectării cerebrale, remisie sau recurență
- Sub aspectul abilitățior cognitive care remarcă repercursiuni în sfera educațională, a învățării și conduitelor comportamentale
- Sub aspect psiho-emoțional care imprimă tulburări de factură emoțional-afectivă cu fațetare plurivalentă
- Sub aspect psiho- lingvistic care imprimă tulburări majore de limbaj și comunicare, blurând mult spațiul comunicațional atât la nivel perceptiv cât și expresiv- tulburarile de voce compromit mult abilitățile conversaționale funcționale mergând până la incapacitatea de exprimare a nevoilor elementare.
Patologiile cu substrat neurologic, în speță accidentele vasculare cerebrale și demielinizări-le neuronale adiacente, au reprezentat un vector al coagulării lucrării de de fata, încercând să fac o abordare evaluativă și mai ales terapeutică pe palierul psihomotricității și cel al terapiei limbajului, diada disfonico-afazica fiind pionul principal al tulburărilor de voce/limbaj emergente patologiei cu substrat neurologic.
Drd.Psihoterapeut,Logoped Daiana Petrina Muresan